Hernia de disc. O problema des intalnita la caini
Generalitati
Oamenii sunt din ce în ce mai atenți la nevoile patrupezilor preferați, așa că schimbările din comportament se transformă în vizite la veterinar.
În unele cazuri, aceste schimbări au drept cauză hernia de disc, o patologie mai des întâlnită în cazul câinilor decât în cazul pisicilor. Există două mari categorii de hernie de disc protruziile discale și extruziile discale.
Fără să intrăm prea mult în detalii, trebuie să menționăm că extruziile discale sunt cele care de obicei au o evolutie acută, evoluează așadar cu simptome cu debut rapid de durere și deficite neurologice. Mersul câinilor devine greoi până la fenomene de pareză și paralizie. De aceea e atât de important să veniți la medicul veterinar încă de la debutul simptomelor.
Deși e o patologie care afectează mai degrabă rasele de talie mică, cu membre mai scurte (teckel, bichon, bulldog francez, pechinez, shih-tzu etc.), ea apare și la caini de talie mare.




O parte din rasele ce pot suferi de discopatie sau hernie de disc
Sursă foto: Shutterstock
Anatomie
Anatomia coloanei vertebrale este complexă, însă ușor de înțeles. Ea este alcătuită dintr-o serie de oase mici numite vertebre, care sunt aliniate ca niște blocuri.
Prin interiorul fiecărei vertebre trece măduva spinării, ce are rolul de a transporta mesaje de la creier către restul corpului. Fiind foarte delicată, ea e protejată de vertebrele din jur. Între vertebre, chiar sub măduva spinării, există o pernă circulară cu rol de amortizare denumită disc intervertebral. Aceste discuri asigură atât protecție, cât și flexibilitate.

Sursă foto: Shutterstock
Patologie
Ca orice altă componentă a corpului, discurile intervertebrale se deteriorează în urma procesului normal de îmbătrânire. Însă pentru unele rase, cum ar fi teckelii, degenerarea discului poate apărea mai devreme în viață.
În mod normal, discurile au un inel fibros exterior și un centru gelatinos interior. În timp, discul se schimbă, inelul exterior se poate rupe, iar interiorul moale se poate întări sau chiar calcifia. În momentul în care inelul exterior rupt nu mai poate ține acest centru interior calcifiat în loc, iar mișcarea vertebrelor împinge discul din poziția normală, poate apărea hernia de disc.
În esență, materialul discului poate fi împins în lateral, sub, deasupra sau în jurul măduvei spinării. Hernia de disc poate provoca leziuni semnificative ale măduvei spinării, simptomele fiind cele descrise mai sus: durere, mers greoi sau chiar pareză și paralizie.
Cele mai dese localizări sunt la nivel cervical sau toraco-lombar, însă pot apărea și în zona cervico-toracică sau lombo-sacrală.
Un lucru foarte important de luat în considerare este că simptomatologia unei hernii de disc poate fi similară cu simptomatologia altor patologii la nivelul măduvei spinării (neoplazii, traumatisme, leziuni vasculare).
Tratament
Din nefericire, majoritatea pacienților care se prezintă cu o hernie de disc necesită o intervenție chirurgicală pentru a îndepărta materialul care comprimă măduva spinării.
Pentru cei care prezintă un prim atac de durere de spate și nu au probleme de mers, se încearcă prima dată un tratament cu odihnă strictă și izolare în cușcă pentru a reduce durerea și umflătura din jurul măduvei, astfel oferind timp de vindecare pentru inelul exterior rupt al discului. Acest tip de tratament însă nu nu ameliorează compresia măduvei spinării.
Totuși, intervenția chirurgicală sau tratamentul de elecție, cum se mai numește, e cea mai eficientă metodă pentru a ameliora hernia de disc și asigură cea mai rapidă și cea mai bună recuperare a funcției măduvei spinării.
Herniile de disc la nivelul toraco-lombar sunt de obicei operate prin laminectomii speciale denumite hemilaminectomie și mini-hemilaminectomie unilaterală sau bilaterală cu sau fără fenestrarea discului intervertebral.
Pentru herniile cervicale se aplică de obicei o alta tehnică chirurgicală denumită slot ventral sau, în anumite cazuri, hemilaminectomie.
Toate aceste tehnici chirurgicale au ca scop înlăturarea materialului discal, acesta fiind singurul mod în care putem asigura decompresia măduvei spinării.
Viteza de recuperare a pacientului și gradul de recuperare a funcției normale depinde de mulți facturi: de la gradul de deteriorare a măduvei și lungimea pe care aceasta a fost afectată până la timpul în care măduva a fost comprimată de materialul discului.

Sursă foto: Shutterstock
În general, patrupezii care se prezintă cu semne neurologice severe (de exemplu, lipsa sensibilității superficiale sau profunde), care au suferit un debut rapid al semnelor (ore sau mai puțin) sau au avut o perioadă lungă de timp înainte de operație au, în general, o perioadă prelungită de recuperare.
În unele cazuri, pacienții grav afectați pot avea diferite grade de daune permanente. Un motiv în plus pentru care o suspiciune de hernie de disc trebuie verificată cât mai rapid.
Din fericire, majoritatea animalelor cu boală de disc care sunt supuse unei intervenții chirurgicale își recuperează funcția la nivelul membrelor relativ rapid și complet.